Ibricul rosu…uitat pe aragaz

M-a trezit blestematul ala de ceas, antic, aproape ruginit. Ring…ring…ring…pana cand ring-ul a patruns si in visul meu. Nu mai stiu ce naiba visam, dar era ceva frumos. Am luat ceasul, amplasat strategic la vreo doi metri de patul meu si l-am aruncat cat colo. A tacut. Bine, si asa in fiecare dimineata ma trezea. A fost un ceas rau, da asta a fost: un ceas rau. Acum daca tot eram treaz, macar sa imi fac ceva cafea. Imi trag un pantalon pe mine si ma indrept catre bucatarie. Garsoniera arata atat de goala, vida, lipsita de orice fel de viata. “Hmmm…si asa nu merg la munca azi, mai bine merg si cumpar niste chestii chinezesti pentru casa”. O amica mi-a pvestit cat de mult influenteaza asta spatiul, chiar si atunci cand nu crezi in asa ceva.

De cand ma stiu, de cand am venit in Bucuresti, locuiesc aici. Stefan cel Mare. Nu este cea mai frumoasa zona din lume, nici ultra-centrala nu este…insa are ceva, ceva special. E linistita, aproape de metrou. Baba de la care am inchiriat garsoniera este super de treaba. Ma inteleg de minune cu ea. Vine de doua ori pe luna la mine, oricum sta cu cinci etaje mai jos de mine. Bine ca nu ma viziteaza zilnic, asa cum am auzit ca fac altele. Nu este foarte mare, dar are tot ce ii trebuie. Este culcusul meu, locul in care ma refugiez atunci cand ploua, cand ninge, cand este prea frig sau prea cald afara. Mobilier nu prea am, ma rog, un pat, un dulap, un scaun si biroul meu. A da, mai este un cuier in baie si unul pe hol. In bucataria care intra direct in camera, mai sunt doua scaune, o masa, chiveta si aragajul. Vasele, care le pot numara pe degete, stau pe masa, pe aragaj sau in cuptor. Oricum nu gatesc, asa ca nu conteaza. Linistit, cu toate cele necesare. Nimic nu se poate mai bine.

Cu chiu, cu vai, merg la bucatarie si las apa sa curga in ibricul meu rosu (ce ma mai certat mama ca l-am luat de acasa- era ibricul ei preferat, il are de la o matusa care a murit). Pun apa sa fiarba si ma asez pe unul din scaune. Aprind o tigara si incep sa meditez. Naiba stie la ce! Tot felul de ganduri ma cuprind: ba criza asta, ba situatia mereu trista a romanilor…offf, la naiba. Vorba lu’ Solcanu’! Pana la urma renunt la ganduri in favoarea tembelizorului. Asa il numesc, fiindca oricum altceva nu vezi in el. Numai aberatii, numai morti, violuri. Privesc ecranul plat prin franturi de fum si ma uimesc, desi nu ar trebui. Cat de retardati, cat de idioti si mai ales ipocriti! Sa duci tara asta cu zaharelul, sa minti lumea zilnic, fara jena…pur si simplu sa aberezi. Nimic interesant, asa ca incep sa imi savurez cafeluta. Ritualul meu de dimineata: aduc cutia fantastica (asa mi-am denumit laptop-ul), scrumelnita, tigarile (Mallboro Light Lung) si cafeaua. Frunzaresc netu’, deschid messu, muzica..si asta este ritualul. Cam patetic, dar asta e. Dupa vestitul ritual ma bag la dus, ma fac sexy-rapitor (cum zice buna mea amica) si ma imbrac. O deplasare pana in Cora nu imi strica. Iubesc Cora, au tot ce im trebuie. Nu merg in alta parte. Poate gasesc ceva placut pentru casa. Ies grabit din bloc, in speranta ca voi prinde autobuzul pana la Agronomie. De acolo direct tramvaiul 41 si… ete Cora.

Ma grabesc, asa ca accelez pasul. E vreo 1. Cam cald afara, pentru o zi de februarie. Oricum am un “parpalac” pe mine asa ca e safe. In timp ce podoaba mea capilara, de altfel extrem de bine ingrijita, imi flutura in vant, privirea mea se furiseaza in jur. Ma uit in stanga, ma uit in dreapta. Bai, stai asa! Ceva nu e ok! Unde dracu’ sunt oamenii? Mai cercetez atent imprejurimile. Nimic. Nici urma de om. Doamne fere’!!! Nu se poate asa ceva. La ora asta sa nu fie urma de om in zona asta? Nu prea cred. Incep sa strabat in pas lejer zona. Ajung la Perla. La fel. Hmmm, oare unde sunt?

Primul lucru care imi trece prin minte e un accident chimical, de care eu nu stiu. Asa sa fie? Sa fie un accident? Vreo alarma care mi-a scapat mie in somn? Foarte ciudat, foarte! Ma pune rau pe ganduri. Stai asa ca nu e de bine. Mai bine merg pe jos prin Dorobanti, sa ma asigur ca e ce cred.

Nu am vazut asa ceva, never. Un oras atat de aglomerat precum Bucuresti, sa fie atat de gol. Nici macar caini nu vezi e strada (nu ca nu i-ar fi eutanasiat Basescu’), dar totusi, chiar asa? Strazile, ieri atat de vivace, atat de vii, pline de sute de oameni, cersetori, muncitori, batraneii omniprezenti, masinile, zgomotul, infernul de ieri unde este? In fata mea, sta acum , imaginea unui film de groaza. Totul pustiu, gol. Am mers incet pana la aviatorilor. Acelas lucru. Gol, pustiu. Masini oprite in mijlocul drumului, RATB-uri fara soferi in ele, magazine uitate deschise. Mai sa fie??? Cum naiba? Stai asa…tocmai m-am gandit. Sa o sun pe Janina, ea trebuie sa stie. Ea mereu stie ceva ce eu nu stiu. Daca am nevoie de un sfat o sun pe Janina. Bag mana in buzunarul parpalacului (luat de la PullandBear- si inca la ce pret), si imi scot amaratul ala de mobil. Intru in agenda, cand….hop….empty. What? Nu se poate asa ceva! Cum adica goala? Aveam o mie treisute de numere aici. Incerc sa tastez 112…nimic. Nici macar nu tasteaza. Ok, mega ciudat. Prea horor, asa ca panica incepe sa intre incet in mine. Inima incepe si bate slabatic si mintea mea deja lucreaza la scenarii. Nu poate fi un accident sau ceva…adica este prea…prea ciudat. Tre’ sa fie ori un vis…ori na…au venit extraterestrii. Desi nu cred in Dosarele X, ma simt ca si cum as fi in film. Tot nu e bine.

Repede tigare, tigare, ca sa ma calmez. Altfel voi innebuni. O aprind si trag, trag atat de adanc incat simt ca ma sufoc. Shit! Nu are efect, asa ca incep si trag nevrotic din ea, la nesfarsit, pana o fac racheta. Simt cum in jurul meu totul se destrama. Simt cum blocurile imense se prabisesc penste mine, simt cum aerul se lichefiaza, simt cum incep sa ma micsorez. Privirea mi se incetoseaza, iar mainile mele incep sa tremure nervos. Nu inteleg nimic. Ce naiba se intampla. Tip, tip tare, tip ca o fetita, tip sa ma auda cineva. Doar ecoul vocii mele triste se aude, ca si cum as fi intr-un tunel fara capat. Ca intr-un gest banal ma uit la mana stanga. Acolo trebuia sa fie ceasul meu..dar…ceeee? Este…este…un…bulgare de nisip. Ceasul meu iubit, transformat in fata ochilor mei intr-un bulgaras de nisip. Scutur mana si privesc firicelele de nisip de ceas are se scurg, agale, pe langa mine.

Totul ramane nemiscat. Vantul nu mai sufla, pomii nu mai misca, iarba nu mai sclipeste ca roua. Apa sta nemiscata in baltile de langa drum. Umbre, pe langa blocuri..ma persecuta, se tin de mine. Eu alerg, alerg acum, alerg departe, tare, fara oprire. Parul flutura nebun, in timp ce picioarele mele se misca cum nu s-au miscat pana acum. Nici macar nu mai simt. Alerg, alerg neincetat, fara sa obosesc. AJung in centru. La fel. Pustiu, gol. Piata Romana, plina de viata, de felul ei, acum este goala. Masinile oprite in mijlocul drumului, tonetele lasate in voia sortii. Totul este atat de ireal, atat de fantastic. Cred ca visez. Ma ciupesc sa vad daca ma pot trezi. Nimic. Ma mai ciupesc o data, de data asta tare, atat de tare incat imi dau sangele. Nimic. Tot acolo sunt. Tot in mijlocul Pietii Romane, goala, trista, ireala.

Cad, ma las si cad in genunchi. Imi duc mainile la cap si las vocea din mine sa iasa afara. Tip, tip iara, tare, mai tare ca prima data. La ecoul vocii mele un suflu se porneste, venind din zona Unirii. Vine cu viteza luminii, si poarta cu el ziare, hartii, praf si pungi. Ma loveste, eu tot jos, acolo, in genunchi. Se tine de mine si ma acopera intr-o tornada nesfarsita. Raman acolo, in mijlocul furtunii, prins, pe vecie intr-un vant de praf si pungi de plastic…

– Este mort doamna! Imi pare rau! zice un domn imbracat intr-un halat alb

– Cum a murit? intreaba o batranica intr-un capot visiniu

– Probabil de dimineata. A pus ibircul pe foc si vantul de afara a stins flacara. Daca va consoleaza cu ceva…a murit repede, fara durere.

– Doamne Fereste! Ce baiat bun a fost! Mereu isi platea chiria. De 6 ani statea la mine…mai zise batranica in capot

Pe aragaj, langa trupul unui tanar vinetiu, statea un ibric plin cu apa…un ibric rosu…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *