Aeroportul orasul regretelor

Nu-mi planificasem sa fac o noua calatorie anul asta,insa m-am trezit impachetandu-mi cateva lucruri,asa ca am plecat in cele din urma cu un oarecare sentiment de frica.Ma aflam intr-o alta calatorie a vinovatiei.Am facut rezervarea la compania aeriana Dorinte Nerealizate.Nu am vrut sa mi se verifice bagajele si pentru ca toti oamenii care calatoresc cu aceasta linie aeriana isi cara singuri bagajele,a trebuit sa le tarasc dupa mine prin aeroportul Orasul Regretelor pe o distanta uriasa,ce parea a fi de cativa kilometrii.Am observat ca oameni din intreaga lume inaintau ca si mine schiopatand sub greutatea bagajelor pe care le facusera ei singuri.Am luat un taxi care m-a dus la hotelul Ultima Posibilitate,iar soferul a condus tot timpul in marsarier,uitandu-se peste umar.Acolo am descoperit salonul in care urma sa aiba loc Petrecerea Anuala a Compatimirii.Cand m-am inscris,am vazut ca toti fostii mei colegi se aflau pe lista de invitati:
– Familia Realizarilor:Dorinta,Putinta,Trebuinta
– Ambele Oportunitati:Ratata si Pierduta
– Toti membrii familiei Ieri:erau prea multi pentru a-I putea numara,insa cu totii aveau sa ne impartaseasca povesti triste
– Vise spulberate si Promisiuni Neimplinite urmau sa fie si ele acolo,impreuna cu prietenii lor Nu Da Vina pe Mine si N-aveam incotro.
Si bineinteles numeroase ore de divertisment urmau sa fie asigurate de vestitul povestitor Este Vina Lor.Pe masura ce ma pregateam pentru o noapte cu adevarat lunga mi-am dat seama ca o singura persoana avea puterea de a trimite toti acei oameni acasa si de a anula petrecerea:Eu.Asa ca tot ce trebuia sa fac era sa ma intorc acasa in prezent si sa intampin cu bucurie o noua zi…

John C. Maxwell – Esecurile pot conduce la succes

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *