Ultimul Imperiu


Soarele abia brazda norii fumurii care se abatusera asupra Terrei. Nori grei, de plumb, anuntau fara regret apropierea inevitabila a sfarsitului. Legiunile lui Le’Monte asteptau in tacere apropierea. Cristalul de foc prevestise aceasta intamplare acum milioane de ani, insa cum timpul trece altfel la ei, nu isi facusera griji. Cete intregi de Mangusiri, Alcom’try si San-tec’gul asteptau in tacere, pregatiti din toate punctele de vedere, marea batalie. Undeva departe, un nou conducator isi facea intrarea. Lordul Le’Monte a fost primul care a aterizat pe acest tinut, el a adus populatia lor, Ordinul stravechi, care va fi uitat de istorie. Acest nou Lord se arata altfel, invelit in lumina, cu un chip angelic, o intreaga legiune de creaturi albe ce pot zbura. Fata de ei, angelicii puteau zbura cu ajutorul unor pene. Sabiile purate erau faurite din focul Wram’Gul-ului, o dimensiune indepartata. Apa nu se putea atinge de ele, vantul nu le putea indoi. Erau multi si puternici. Ei tremurau de prezenta lor, multi la numar, veniti sa cucereasca pamantul pe care de drept il ocupasera.

Cand Lordul Le’Monte aterizase aici, pe aceasta planeta, totul era pustiu. Ape nenumarate, taramul arid, rosu, parasit de orice viata. Au fost mereu un popor care nu dorea sa asupreasca, mereu au cautat un loc numai al lor, undeva pustiu, unde se pot stabili. Aveau nevoie de timp pentru a realiza toate contructiile necesare, portalul dimensiunii si celelalte. Acum, cand mai aveau putin si terminau totul, aceasta ceata de angelini se apropia. Furioasa, cu arme pe care ei nu le puteau avea…cu lumina de partea lor.

Batalia se anunta la rasarit de soare, cand maretul Lord prevazuse venirea lor. Stiau ca angelinii vor trimite o creatura ciudata, nemaivazuta pana atunci la ei. Ceva alb, cu pene, mica si firava, in semn de pace. Lordul stia ca nu se poate, pace nu poate fi. Razboiul dintre cele doua populatii era inevitabl, nimic nu putea schimba asta. Le’Monte se apropie de secundul sau Lordul Angra’ Mainyu pentru a stabili concret toate datele legate de razboi:

– General Angra’ Mainyu, care este situatia fortelor? intreba tunator, cu vocea lui groasa, dublata Lordul

– Stapane fortele sunt gata de atac. La primul semn vom ataca!

– NU! Nu riscam un razboi inca general…

– Dar Stapane, focul a prevazut inca de atunci venirea lor si…

– Shh! Liniste! Focul, ca alte pietre si puteri magice se poate insela! Noi suntem mai evoluati de atat generale si vom atribui date…nu viziuni…

– Vom risca intreaga flota degeaba…

– Nu! Vom astepta sa vedem ce se poate face….

– Asta este ultimul tau cuvant? intreba cu glas rece generalul Angra’ Mainyu, intorcandu-se cu spatele la Lordul Le’Monte

– Da! Nu vom ataca! Este ultimul meu cuvant!

– Fie! zise secundul si isi intoarse privirile catre consulii din incapere

Toata lumea isi intoarse privirile catre secund. Imbracat intr-o mantie neagra, cu o gluga pe cap nu lasa sa se vada fata lui. Multi credeau ca este blestemat cu Fata intunecata, insa nimeni nu stia exact. Flutura in zor cateva particule de foc rosii in maini si vorbea tare catre cei adunati acolo:

– Acesta este conducatorul nostru! Asa cum am grait eu, asa a fost. Este hotarat sa lase la intamplare totul, si sa se predea celor ce zboara. A tradat ordinea Imperiului…

– Tradare??? EU? Cum indraznesti general Angra sa imi aduci astfel de acuzatii? Vei plati scump pentru asta! tuna Lordul si arunca zeci de spice de gheata catre general

Generalul se feri cu o sfera transparenta facuta in jurul sau precum un scut si riposta. Incaperea se acoperi in cateva momente de mii de raze de lumina, sfere de foc si sageti de gheata. Consulii priveau lupta in spatele unei bari protectoare. Nimeni nu intrevenea.

– Prostule…puteam distruge legiunea lor…puteam fi noi singurii!

– Nu fi nesabuit generale. Vom pierde teren in fata lor, caci ei sunt mai multi si au arme mai bune. Noi suntem niste bieti bastinasi, nu putem risca asta!

– Fie atunci…moatea ta va aduce ordine aici, voi avea grija sa intaurez un nou regim, o noua ordine si sa fac ce tu nu ai reusit…

Batalia a continuat, mai apriga si mai haotica. Cei doi aveau puteri aproape egale. Lodul si Generalul s-au batut pana cand toata incaperea in care erau s-a prabusit. Aflati in vazul tuturor, batalia putea fi zarita si de ultima creatura din Imperiu. Angra folosea o putere care era interzisa, ceva vechi, mai vechi decat insusi Intunericul din jur, ceva ce apartinea Anticilor, de mult plecati din lumea asta. Lordul stia ca acea putere nu era pentru oricine si ca folosirea ei putea avea efecte grave. Insa Angra, nesabuit, o folosea fara mila. Sleit de forte, de puterea antica a secundului sau, Le’Monte cazu intr-un final pe pietrele colturoare, in vazul tuturor. Totul deveni intunecat, norii se despicara in fasii de foc cand vocea lui Angra se auzi peste tot:

– Acum vei muri Lord Le’Monte iar istoria te va uita! Acesta este pretul pe care il vei plati!

– Tu…tu ai umblat in cristal…ai umblat si ai facut sa para ca cei ce zboara ne vor cotropi….ai facut asta pentru putere….

Rasul nebun al secundului razbatu intregul cuprins. Din mainile sale fasii de foc verde ieseau si se indreptau catre Lord. Acesta riposta cu sfere de apa. Impactul celor doua forte il zgudui de secund. Gluga acestuia ii cazu si fata lui se arata intregului popor. Un chip angelic…parca era unul din cei ce zboara. Isi arata dintii albi si marii forta vede. Cu cat arunca mai mult foc catre Lord cu atat fata lui devenea mai hidoasa. Dintii deveneau galbeni iar ochii lui negri precum taciunele. Parul lui lung si blond ii cazu, iar din frunte incepura sa apara coarne. Coarne rosii, de foc, ascutite, indreptate amenintator catre Lord. Mainile i se uscara, unghiile lui devenira gheare iar pielea se transforma in solzi verzi. Puterea antica il metamorfoza. Intr-un final Lordul nu mai rezista, puterea era prea mare. Cazu, cazu acolo, in fata tutoror si se transforma in cenusa. Acum generalul isi intoarse privirile catre marea multime si grai, insa nu mai era aceeasi voce. Acum era o voce din abisuri, inspaimantatoare, parca de sticla. Cand graia totul se cutremura:

– Din acest moment Lordul Le’Monte nu mai exista. Imperiul va avea un nou nume iar eu voi fi singur conducator. Eu voi fi Satan iar Imperiul va fi Iad. Vom fi singurii aici si vom conduce ostirile noastre peste tot, pana vom cuceri Intunericul. Anticii nu mai exista iar cei cu chip angelic vor fi nimiciti…

Insa nu fu asa. In lacomia lui pentru putere Lordul Satan pierdu batalia. Ce cu chip angelic erau o grupare straveche a anticilor si veneau in semn de pace, pentru a stabili ordinea in Univers. Nu erau cotropitori. Satan si ostirile sale fura alungate in adancuri, departe de acel loc, departe de ei si de planeta. Insa o poarta ramase deschisa. In adancurile apelor Terrei poarta dimensiunii era aproape gata. Nu functiona normal insa Satan se putea intoarce acolo. Instoria il uita pe Lordul Le’Monte iar maretul sau Imperiu se transforma in unul nou, numit Iad. Cei cu chip angelic ramasera in apropierea Terrei si trimisera la ordinul conducatorului lor, o creatura care sa perinde planeta si sa o populeze, omul. Insa ceva avea sa se intample. Ceva ce nici Satan si nici Cei cu chip angelic nu stiau. Aceasta creatura avea ceva, ceva maret in ea. Ceva care ii putea ajuta si pe Demoni si pe Ingeri. Ceva ce nici ei nu stiau. Din acel moment a inceput lupta, lupta pentru om. Angelicii si Demonii!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *