Reclame din vremurile antice pe care publicitarii din ziua de astazi ar fi invidiosi


Monedele

Reclama perfecta este aceea care este omniprezenta si care insereaza mesajul in mintea consumatorilor, fara ca acestia sa fie constienti de acest lucru. O metoda sa obtii asa ceva este sa plasezi reclama pe un obiect folosit zi de zi, obisnuit. Monedele erau o metoda de raspandire a mesajului publicitar sau politic. Monedele britanice au stantate sintagma Elizabeth II D G REG F D, ceea ce inseamna Elizabeth II Dei gratia regina fidei defensor. Cei care produceau monede in trecut erau constienti de importanta reclamei pentru cei care apareau pe monede. Julius Ceaser si-a pus chipul pe monede romane si a pretins ca e descendent al zeitei Venus. Brutus folosea monede pentru propaganda. Pe spatele lor erau doua pumnale pentru a reaminti tuturor cum a ajuns acolo, oamenii trebuind sa ii multumeasca mereu pentru terminarea unei epoci dominate de tiranie. Brutus a fost infrant si Caesar a devenit zeu. In viitor mai toti imparatii foloseau monedele pentru a se promova. Augustus, fiul adoptiv al lui Caesar a scris pe monede ca era fiul unui zeu. Altii preferau sa isi arate puterea militara. Traian a decorat spatele monedelor cu imagini ale triumfului asupra dacilor. Pe atunci fata pe moneda valora mai mult decat o mie de cuvinte scrise.

Caramizi stantate

Una dintre cele mai importante civilizatii si-a avut leaganul in Mesopotamia, locul dintre Eufrat si Tigru. Cam toate cladirile de acolo erau facute din caramizi din noroi, nu din piatra. Aceste caramizi puteau fi folosite foarte bine pentru promovare. Acum 40.000 de ani pe fiecare caramida dintr-o casa exista stantat un mesaj cu o serie de caractere cuneiforme. Mesajele faceau trimitere la regele care a incuviintat ridicarea cladirilor. Cand tot treci pe langa ziduri cu numele regelui ti-l amintesti. Cand Babilonul a devenit capitala unui imperiu regele care a facut posibil acest lucru s-a asigurat ca lumea isi aminteste de ce a facut el acolo si a construit Babilonul doar cu o serie de caramizi cu brandul sau. Pe fiecare era scris numele sau si cine era. Totusi doar cei care se ocupau de constructie le vedeau bine pentru ca dupa ce era finalizata lucrarea multe dispareau sub materialele turnate pentru a da o fata mai frumoasa constructiei. Cand Saddam Hussein a reconstruit Babilonul pe fiecare caramida a scris ca e protector al Iraqului si ca reconstruit o civilizatie si Babilonul. Dupa ce n-a mai fost Saddam toate caramizile au disparut.

Reclame din vremurile antice


Ceramica greceasca

Pe ceramica greceasca veche gasim tot felul de decoratiuni, figurine si simboluri in rosu si negru. Daca un vas e intors la 360 de grade pare ca personajul se misca, miscarea e stilizata foarte bine. Pe toate vasele era si numele celui care le-a facut asta ajutandu-l sa vanda mai rapid mafa. Semnaturile erau forma lor de promovare. Pe unele vase se gaseau scrise si apreciere legate de propriile obiecte, care erau mai bune decat ale lui Y. Daca aveai talent artistic nu prea reuseai sa vinzi ceva doar cu el. In Louvre este un ulciur pe care se pot vedea doi barbati conducand niste cai. E o scena impecabila pe care oricine ar fi vrut-o acasa. Intre figurine este adaugat un text ca artistul sa se asigure ca vinde rapid obiectul. E poate primul slogan publicitar: „Cumpara-ma, vei face/avea o afacere”.

Magazinul cu ace fine al lui Jinan Liu

Printarea a schimbat din temelii industria publicitatii. Publicitarii se folosesc de bannere si de afise publicitare de toate tipurile ca sa promoveze produsele. Dar cand a devenit printarea un tool pentru marketing? Cu mai bine de 1000 ani in China, cand o companie a incercat asa ceva. Jinan Liu facea ace bune, nu-i vorba, insa avea nevoie ca toata lumea sa stie asta, nu doar cunoscutii. In dreptul afiselor se putea citi un text frumos scris despre otelul de calitate si acele fine pe care le putea cumpara oricine pentru acasa la preturi bune. Deasupra textului statea un iepuras cu un ac in mana. Practic era mascota brandului. Copii ale afisului facute rapid erau date tuturor celor care treceau pe langa magazin. Asa s-a ajuns ca astazi peste tot sa dam de flyere si produse de promovare eficiente sub forma de materiale printate.

Locul femeii in societate


Eu ma consider o feminista, insa nu in sensul eronat acceptat de o buna parte a societatii, ci in sensul egalitatii de sanse a barbatilor si a femeilor si un tratament egal fara a tine cont de gen. Conceptul de « feminism » a capatat o conotatie gresita in ultimii ani, acesta s-a transformat intr-o perceptie asupra urei femeilor impotriva barbatilor, un altfel de misoginism, ceea ce mi se pare aberant, deoarece este irational sa judecam si sa invinuim barbatii de astazi pentru suprimarea rolului in societate a femeii care a avut loc mai multe secole la rand.

M-am intrebat adeseori : care este locul in societate a femeii contemporane ? Este evident: locul ei nu mai este la bucatarie. Eu consider ca locul femeii este pe aceeasi treapta cu barbatul, avand in fata aceleasi oportunitati de dezvoltare.

Este evident ca nu a fost dizolvata complet acea mentalitate veche conform careia femeia trebuie sa stea acasa, sa gateasca, sa fac curat si sa creasca copiii. Sa fim seriosi, sunt inca atat de multe localitati in care se pastreaza aceasta mentalitate, este ceva explicabil, de altfel, insa cu necesitatea disparitiei complete.

Citeam zilele trecute un articol, publicat in Belgia, in care se prezenta un studiu, conform caruia femeile au inceput sa gateasca din ce in ce mai putin si tot mai multe dintre ele, din cauza timpului putin de care dispun si din cauza serviciului, opteaza pentru produsele de preparare rapida. Mi se pare normal faptul ca femeile nu mai gatesc la fel de mult. Mi se pare anormal ca au inceput sa cumpere semipreparate. La fel, mi se pare anormal faptul ca barbatii sunt lasati in umbra in legatura cu acest subiect. Intr-un final, nu este obligatia unei femei sa gateasca, intr-o familie gatitul trebuie sa fie o sarcina comuna. Si mi se par aberante explicatiile precum : « barbatii nu prea stiu sa gateasca ». Da ! Probabil nu stiu, pentru ca de-a lungul istoriei nu au gatit ei, au avut alte treburi, insa precum femeile invata sa se descurce in afaceri, sa inveti si ei sa gateasca !